S’elli sò strutti l’anni chè n’avemu campatu
Induv’ella ghjè a storia
S’elle sò brugiate e grane chè n’avemu suminatu
Induv’ella ghjè a memoria
Sè u cantu prufanu chè tu m’hai amparatu
Un lu possu stampà
Sè a terra di u cumunu ch’elli c’hanu arrubatu
Un si pò riguarà…
Chì serà l’avvene
Sè ‘ssa lingua ch’éo parlu, ch’éo scrivu è ch’éo cantu
Un si pò amparà
E sè ogni vulè, devu mettelli d’a cantu
Chì mi ferma à campà
Sè ogni vulunta ghjè prestu ammanittata
Cumè si pò ingrandà, sè ogni forza viva ghjè prestu incarcerata
Cumè si pò sperà…
In lu nostru avvene
Sè u focu d’estate vince e nostre fureste
Natura ùn ci n’hè più
E sè ogni battaglie devenu esse funeste
Morta ghjè a ghjuventù
Sè lu sapè supranu sempre vole impone
E ch’ellu ùn sparte più
E ch’ella si more pocu à pocu la nazione
Campacci ùn si pò più…
E peghju serà l’avvene
Mà sè l’omu crede in l’omu, in la so fede tamanta
In la so voglia di fà
Ch’ellu sparterà lu dolu, le so pene è li so pienti
Di vindetta si scurderà
Tandu i figlioli adduniti sott’a listessa bandera
Inc’una vuluntà cumuna
Feranu d’issu paese, una nazione fiera
Un hè mancherà manc’una…
E feranu l’avvene