Sumenaci tù
nantu a petra di a miseria
pè fà l'ultima cugliera
eu ùn possu più
Annacquaci tù
nant'à stu campu di guerra
ciò chi ferma a nostra terra
eu ùn possu più
Viaghjaci tù
duve hè passatu lu focu
ciò chì ferma u nostru locu
eu ùn possu più
Strignelu tù
stu pezzacciu di carbone
chi hè l'ultima canzona
d'a mio giuventù
Eu ùn possu chè
d'una sorte maladetta
fà ne l'ultima vindetta
fermerai tù
Fermerai tù
à cuntà u mio passatu
cum'è una sfiacculata
di mai più
di mai più.