Sò l’artistu di lu sognu
Di e morte nature
Forse cun qualchì bisognu
Ma cun poche primure
Sò l’artistu di i culori
Senza donna o famiglia
Chì canta li so dulori
Senza casa ò mubiglia
Scena fatta à tavulacciu
Ed abbagliuante lume
Funambulu scemu ò pagliacciu
Faccitinta ò negrufume
Sò l’artistu di u viaghjù
Soffiu di zitellina
Dormu in lu fenu di maghju
L’arte dà gran briachina
Chì la mio musa più bella
Mi dia la so ricchezza
Ch’aghju campatu cun ella
Omancu senza cavezza
Sumenu cù la mio mente
La mio voce o la mio penna
E a fola di u mistente
Hè qui e mio sola strenna
Cun surisu o forse tristu
Eiu mi chjamu l’artistu